marți, 25 august 2009

GHEARA RENASCUTA

Vara s-a terminat si melcul a facut cel mai trist lucru al vietii lui.

Si-a dat seama melcul ce profanare ar fi ca o Stea, creatura perfecta din toate timpurile si spatiile si un melc, creatura cea mai hidoasa din univers. Asa ceva nu e permis. Si Steaua a realizat acelasi lucru si l-a facut constient si pe melc de asta. Acum melcul sufera, dar nu degeaba. Isi creste gheara inapoi, dar mai ascutita si mai taioasa, mult mai mare decat era inainte. Suficienta pentru a putea taia legatura cu Steaua.

Dar de fiecare data cand incearca, gheara nu e suficient de ascutita si puternica. Legatura se reface mereu si mereu, ca o pasare phoenix.

Va dati seama ce toamna a avut melcul. Dupa acea vizita in tara aceea frumoasa de unde vine Steaua, melcul a inceput sa realizeze toate acestea. Mult s-a chinuit in el. Si in chinul acesta l-au prins sarbatorile de iarna. Nu a putut sa asculte nici un colind sau sa se bucure de vreun cadou. A intrat in amorteala mai grea decat gerul de afara.

Stie ce trebuie sa faca, dar nu poate nicicum, oricat incearca. Poate inca nu e timpul, dar gheara creste. Si creste si in interior, iar sufletul melcului sangereaza, nu mai apuca sa se vindece.

Ca sa uite de durere, melcul se pregateste pentru marea calatorie pe care vrea sa o faca spre interior. Stie ca va trebui sa deschida usa aceea, nu stie cum, dar o va deschide si va pasi dincolo, in interior. Are melcul o presimtire, oricat ar amana aceasta calatorie, finalul ei nu va fi bun, si melcul se teme, dar uneori, in momentele de nesabuinta se gandeste ca se va termina mai repede daca porneste mai repede. Nu mai are stare, durerea il chinuie si Steaua nu ii mai potoleste suferinta, numai o amplifica.

Asa ii trece inca o iarna si melcul se teme ca tot ce a facut Steaua frumos in el va fi mutilat. La asta renunta greu. In cele din urma asta trebuie el sa faca, sa renunte. Cad frunze peste sufletul melcului, dar nu-l incalzesc, cad fulgi de nea si nu ii mai simte. Mai trece un an, melcul priveste in gol.

Isi da seama ca se va termina curand suferinta asta, poate nici un an nu va mai dura. Dar ce va mai ramane apoi din el? Sau va mai ramane ceva?