s-a spart în mii de cioburi
imaginea demult uitată-ntr-un ungher
s-a risipit... se-ntoarce în oglindă
şi-mi rânjeşte... demon nebun...
mă-mpresoară şi-ncerc să m-ascund
dar sfera mea e goală, lipsită de curburi
şi mă priveşte din oglindă un nebun.
Palmele mi-s prea mici să mă ascund
Şi strigă, iar strigătul lui mă străpunge
Mă sfâşie, mă-nconjoară şi mă umple
Mă-nspăimântă şi mă sparge...
... azi privesc un altul...
Carre priveşte trist şi-nspăimântat înspre oglindă
Privindu-l din oglindă, recunosc.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu