Era un sfarsit de iarna, cand zapada era aproape topita, iar noroaiele devin tot mai adanci. Zile monotone, reci, intunecate, cu ploi interminabile. Dar melcul nu mai are rabdare. Dorul de duca il apuca mai mereu si nu poate sa stea locului.
Asadar, se porneste, dar e mult prea ametit de iarna si mult prea ingandurat. Nu s-a intors la casa lui cu zilele. A cutreierat padurea de la un capat la altul, a intrat pe pamanturi noi, pe care nu le-a mai vizitat. Merge inainte, ca un nebun, care nu stie incotro se indreapta. Asta si este, un nebun care umbla aiurea prin paduri pe care nu le cunoaste si nu le stapaneste.
Prea cuprins de delir, paseste pe taramuri fantastice si intalneste tot felul de creaturi, dar nimic nu-l sperie. In esenta lui melcul stie ca nu mai are nimic de pierdut, ca nimeni n-o sa-i simta lipsa.
E noapte rece, fara luna si stele, doar perdeaua mohorata de nori. Melcul tremura de frig. S-a ratacit si nu stie incotro este drumul bun. Zambeste trist si se refugieaza in scorbura ascunsa a unui copac, plina de secrete soptite in taina. Isi aseaza capul pe o piatra si incearca sa ignore soaptele, care il imping in coaste, si sa doarma.
Cat a dormit, melcul nu stie. Lumina e aceeasi, gri si mohorata. E dimineata devreme? E pe inserate? Melcul iese din scorbura si incearca sa isi gaseasca drumul inapoi. Nici un loc pe langa care trece nu ii este cunoscut. Isi pierde speranta de a regasi drumul inapoi spre casuta lui, dar se gandeste sa gaseasca o poiana si sa isi faca o alta casa. Dar nu gaseste nici un loc potrivit. Peste tot numai pustietate, parca i-ar fi iesit sufletul inafara.
Se lasa iarasi seara si melcul nu mai are unde sa innopteze. E frig si umed si fara un ascunzis, melcul ar putea sa nu mai supravietuiasca acestei nopti. Se aseaza la radacina unui copac si isi asteapta sfarsitul. Simte pamantul cum ii ingheata sub picioare si cum incep fiorii aceia reci sa ii inghita trupul. Melcul cade in inconstienta.
Se aude un cantec de departe. Melcul zambeste in vise inghietate... Un cantec?! Ochii melcului se deschid incet si in departare zareste o lumina mica si jucausa. Melcul raspunde cantecului, iar luminita aceea dragalasa se apropie de el, il imbratiseaza si il aduce inapoi acasa. Isi zambesc, luminitza are grija sa ii tina de cald melcului. E mai mult decat un prieten, e un balsam pe sufletul melcului.
Melcul isi deschide larg bratele, iar luminita raspunde. O imbratisare calda, iar din ochii melcului se rostogolesc lacrimi mari. Un moment de fericire, o imbratisare prea lunga si un izvor de lacrimi. Dar lacrimile melcului picura pe luminita, iar incandescenta acesteia incepe sa paleasca si in cele din urma se stinge. Melcul intra in panica. Descopera in bratele lui, nu lumina aceea calda si plina de afectiune, ci o sfera de plumb greoiaie si rece.
Un alt prieten pierdut. Sfera e trista, melcul i-a luat stralucirea, fara sa vrea. Incearca sa se reaprinda, dar lumina nu mai e aceeasi. E mult prea palida si firava. Orice adiere ar putea sa o stinga din nou. Melcul se simte vinovat, n-o sa mai imbratiseze pe nimeni niciodata. Isi zambesc, dar ramane distanta.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Buna Seara!
Eu sunt Vlad, unul dintre membri Radio Whisper - un radio antimanele dedicat bloggerilor şi nu numai.
Am găsit întâmplător blogul tău, am citit câteva articole şi nu am vrut să ies înainte să te felicit – mi-a plăcut mult ce am găsit aici. Am fost atras de subiectele interesante si de originalitatea articolelor. Felicitari ! Noi promovăm la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tău; am specificat sursa articolului şi am deschis şi un subiect pe baza acestuia. Dacă doresti, poţi să ne recomanzi orice articol, iar noi îl vom promova.
Ne-ar face plăcere să ştim că ai dori să ne susţii în acest proiect de radio şi să accepţi o eventuală colaborare.
M-am gândit aşadar să vin cu o propunere:
Pe Radio Whisper se difuzează toate genurile de muzică, exceptând manele şi piese necenzurate. Avem şi câteva emisiuni, ştiri etc. Ne-am propus să realizăm un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de susţinerea şi ajutorul tău şi al celorlalţi colegi bloggeri. Dorim să creăm o echipă cât mai complexă de oameni cu un talent aparte şi m-am gândit că poate ai vrea sa ni te alături şi să colaborăm (binenţeles, pe unul dintre domeniile care îţi place). Dorim de asemenea să îţi acordăm un scurt interviu. Pentru noi sunt importante ideile şi modul de a gândi al bloggerilor şi al ascultatorilor noştri.
Îti multumesc pentru timpul acordat, iar acum îti propun sa adaugi linkul sau bannerul nostru pe blogul tău şi să ne dai add la id-ul asculta.whisper sau un e-mail, tot la asculta.whisper@yahoo.com, pentru a discuta mai multe.
www.radiowhisper.com
Multumesc,
Cu stimă Vlad!
Trimiteți un comentariu